Scrierea necenzurată e şi ea o idee prostească. Pentru că nu poţi să nu te cenzurezi. Reuşeşti într-o zi, dar în ziua următoare te cenzurezi de zece ori mai mult... Am vorbit cu altă femeie pe messenger, agăţată şi ea de pe „matrimoniale”. Îi scrisesem mai multe scrisori, pline de aluzii la pepenii copţi pe care-i strângi în braţe şi ei pârâie şi icnesc şi-apoi curge din ei zeama şi îţi bagi limba în miez ca să aduni cu ea sâmburii negri: Ai strâns vreodată un pepene în braţe, l-ai simţit cum pâraie, cum icneşte din străfunduri, cum iţi vorbeşte nu prin vorbe, ci prin ce are el mai profund şi tainic? Şi el mai poate fi şi savurat, să-i simţi dulceaţa în cerul gurii, sa te îmbeţi de mireasma cojii verzi şi-a fructului roşu. Uneori îmi place să scot sâmburii cu vârful limbii, unul câte unul - iar acesta mi-ar place să fie unul din darurile mele pentru tine. Iar ea îmi răspundea într-un limbaj bombastic şi confuz, dar dorinţa ei era străvezie, însă declara că tot ce-şi doreşte este să-i ridic voalurile unul câte unul, până o voi găsi pe ea, cea adevărată. Şi iar îi scriam, clamoros: Uneori am impresia că trăim într-o lume de oameni pietrificaţi, dar ce minunat e când, printre aceste statui apare cineva adevărat, un om de carne, o femeie, care să-ţi demonstreze că sentimentele, sensibilitatea şi senzualitatea n-au părăsit lumea noastră. Te-aş lua de mână şi-am alerga, poate goi, sau înveliţi în voalurile încă rămase pe tine, printre aceşti oameni împietriţi în mersul lor după grijile zilnice, nişte statui care umplu oraşul. Nu ne-ar vedea, lumea ar fi întreagă a noastră, pentru că ei nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt, am alerga printre ei ţinându-ne de mână. Aş sta aplecat deasupra ta cum stă călătorul însetat deasupra unui havuz din care ţâşneşte apa. Şi aş sta până când apa s-ar preschimba în lavă şi m-ai ridica pe jerbele de scânteieri erupte din vulcanii tăi. Dar când am vorbit pe messenger, mi-am dat seama că stă bine cu picioarele pe pământ, deşi ne-am mai jucat o vreme, vorbindu-i de şuvoiul vulcanilor ei. Îşi dădea doctoratul în istorie şi, vorbind, partea ei raţională ieşea acum la suprafaţă. Chiar mi-a captivat atenţia aşa, pentru că, până atunci, totul fusese pentru mine un joc de-a cuvintele, fără să pot spera, din răspunsurile ei, că voi găsi pe cineva în spatele lor. Şi, ca să poată judeca oricine, iată cum îmi scria, când o acuzam că e inhibată, convenţională şi coclită de prejudecăţi: Nu, domnule, nu sunt o inhibată, în ceea ce priveşte dimensiunea optică (!?) a cuvântului "valoare" şi, mai ales, a convenţionalului. Asta nu înseamnă că sunt o frivolă, cu toate că îmi place ideea unei feminităţi frivole, estompată de o pudoare balzaciană (si...
Ziceam într-o zi, în tinereţe, că „ar trebui să-mi folosesc sinceritatea drept cea mai teribilă armă”. Era ceva romantic?, ceva scos din ţâţâni? Pentru că, acum, mă întreb: armă? Dar armele se folosesc împotriva cuiva, a ceva. Sigur, vroiam să dinamitez inhibiţiile şi prejudecăţile. Dar nu e de luptat cu ele, adică nu poţi câştiga în faţa lor. I le poţi înlătura unei femei, uneori, dar nu pentru foarte mult timp. Şi oboseşti, până la urmă,...
Nu există adevăr, pentru că el n-ar putea fi decât dacă fiecare om ar trăi şi ar crede şi ar spune acelaşi lucru. Dacă am fi, adică, aidoma. Dar, cum nu se întâmplă aşa, tot ce avem e sinceritatea, care ne arată cât de diferiţi sunt oamenii, cum trăieşte fiecare altfel clipa, cum îşi doreşte fiecare altceva, cum aspiră fiecare spre ceva diferit, cum simte fiecare diferit. Ca să existe adevăr, oamenii ar trebui să fie aidoma unul celuilalt. Dar nu sunt. Şi, atunci, fiecare...
Zilele trecute vorbeam pe Internet cu o femeie şi spunea că ea nu vrea decât să fim prieteni. Şi i-am spus că femeia şi bărbatul nu sunt făcuţi să fie prieteni. Prietenia între bărbat şi femeie se naşte doar atunci când „altceva” eşuează. Altceva însemnând ce? Bărbatul şi femeia sunt făcuţi pentru a exista între ei ceva cu mult mai profund decât prietenia. Şi abia când asta eşuează, ia naştere prietenia. Care, de fapt, nu e decât o falsă prietenie, ce se stinge...
Zilele trecute vorbeam pe Internet cu o femeie şi spunea că ea nu vrea decât să fim prieteni. Şi i-am spus că femeia şi bărbatul nu sunt făcuţi să fie prieteni. Prietenia între bărbat şi femeie se naşte doar atunci când „altceva” eşuează. Altceva însemnând ce? Bărbatul şi femeia sunt făcuţi pentru a exista între ei ceva cu mult mai profund decât prietenia. Şi abia când asta eşuează, ia naştere prietenia. Care, de fapt, nu e decât o falsă prietenie, ce se stinge...
M-am trezit dimineaţa cu un soi de mahmureală. Mahmureala vine de la „slăbiciune”, dar eu nu băusem nimic. Mă f... aproape toată noaptea cu nişte fete virtuale după ce am spart programul unora de pe un site porno. Fetelor virtuale le săltau sânii, eu le întorceam cu curul în sus şi dă-i, le întorceam pe toate părţile şi le f... Începuse să-mi placă poziţia cow-boy, că li se vedea bine gaura, când i-o băgam blondei ăleia căreia-i mărisem sânii să fie cât două căpiţe,...
Moto: Am văzut într-un film ce ravagii producea asupra oamenilor apropierea de o gaură neagră. Decât să te apropii de o gaură neagră, mai bine te apropii de o gaură roz.
______________________
Ştiu că m-am născut într-o zi, dar nimeni nu mi-a spus când. Nici unde. Doar m-am trezit, dintr-o dată, că mă aflu pe lume, între ceilalţi oameni. I-am văzut, erau într-atât de asemănători mie, încât m-am îngrozit. Sufereau şi ei de singurătate şi nu-i găseau leac. Dar eu urc, uneori, pe aripile vântului şi zbor pe unde-mi vine. Aripile vântului sunt născute de răsuflarea ieşită de pe buzele unei femei, sunt suspinele ei, sunt culoarea ce izvorăşte din ochii ei când te priveşte... Nu pot scrie mai mult acum, pentru că a murit aseară un vecin şi fiica lui iese din când în când pe holul blocului şi se căinează aidoma unui câine care strigă la lună şi-mi face piele de găină.
Moto: Am văzut într-un film ce ravagii producea asupra oamenilor apropierea de o gaură neagră. Decât să te apropii de o gaură neagră, mai bine te apropii de o gaură roz.
___________